Va mai aduceti aminte de Morometii? Nu, nu cartea lui Marin Preda, ci filmul… ecranizarea apoape de absolut a capodoperei literare despre satul romanesc. “”Morometii” ma emotioneaza foarte tare. Cand zic “Morometii” zic actorie si mi se pare, cantitativ, cel mai important film romanesc din acest punct de vedere” (vorbele lui Cristi Puiu). Un film in care Victor Rebengiuc reuseste sa ofere una din marile sale ofrande artistice catre poporul roman. Nu cred ca se va mai naste curand pe vreo pelicula o scena asa puternica precum dialogul de pe prispa casei intre Ilie Moromete si Catrina Moromete. “Filmul lui Stere Gulea imi place nu atat din punctul de vedere al transpunerii corecte a romanului, ci mi se pare ca are o atmosfera si un autentic foarte convingatoare. Victor Rebengiuc e genial. S-au intalnit acolo niste lucruri in modul cel mai fericit cu putinta: imaginea lui Vivi Dragan Vasile, actorii s.a.m.d. Am vazut “Morometii” de nu stiu cate ori si tot l-as mai revedea” (spune Radu Muntean, si imi ingaduiti sa ii dau dreptate).

Ei bine, acum sa va spun de ce v-am amintit de Morometi. Pe 21 noiembrie a avut loc premiera in Romania a filmului “Nunta Muta”. Este debutul regizoral al lui Horatiu Malaele. Despre actorul Malaele nu mai este nevoie sa va vorbesc. Am vazut acet film la cinematograf, si ma incanta alegerea facuta, pentru ca numai in astfel de conditii poti “simti” acest film… Pentru ca acest film nu trebuie privit, trebuie simtit… Nu va ganditi ca este un film “greu” , de genul acelor zeci care s-au turnat pana acum , avand motivul principal drama poporului roman aflat in bratele materne ale comunismului sovietic ( sau Rodina, sau Mother Russia, cum vreti sa ii spuneti). Nu! La acest film va promit solemn ca veti rade din tot sufletul! Da, veti rade, veti rade cu pofta, dar la sfarsit veti fi rusinati ca ati facut asta… Pentru ca va veti da seama ca ati ras de durerea si lacrimile unor oameni, de nenorocirea lor de a se fi nascut intr-un loc si timp nepotrivit, ca ati ras de neputinta lor de a-si continua vietile lor simple independent de “marile evnimente” ale acestei lumi (si asta cred ca este valabil pentru fiecare om la un moment dat in viata). Unii oameni vor doar sa fie lasati sa traiasca in pace…

Filmul este genial, este puternic, asa cum este si Morometii… O distributie extraordinara: Victor Rebengiuc, Tamara Buciuceanu Botez, Meda Andreea Victor, Alexandru Potocean, George Mihaita, Valentin Teodosiu.

“Va fi un film despre viata, moarte si Adevar. Va fi un film cu mult umor. Imi doresc un film care sa placa in egala masura, batranului si copilului, prostului si inteleptului, profanului si initiatului.” (Vorbele lui H. Malaele despre propria creatie).

Nu ma voi apuca sa va povestesc aici etape din actiunea filmului.. este de prisos, as strica ceea ce artistul de mai sus a incercat sa inghesuie in 84 de minute un moment din istoria lumii vazuta prin ochii unui catun amarat al unei Romanii in care se iveau zorii comunismului…

Si intunericul a venit de la rasarit….

Cinematografia spaniola ma uimeste inca o data, iesind la rampa cu un nou film deosebit; producatorul lui “El Orfanato” si “Pan’s Labyrinth” reuseste sa aduca pe marile ecrane o capodopera in arta filmului ( dupa umila mea parere).Este vorba de ESKALOFRIO (shiver, fior). In rol principal: Junio Valverdi (din The Devils Backbone)… un copil cu grave probleme de sanatate (sufera de photophobie).
Tema abordata este una clasica, cea a fiintelor malefice, care traiesc in crepusculul vietilor noastre, si , la extrem, interfereaza cu noi si ne schimba cursul linistit al zilelor. In acest caz, nu este vorba de varcolaci, vampiri, sau cine stie ce Alien, este vorba doar de o fetita, care initial se dovedeste a fi unul din acei copii – lup, crescuti de necuvantatoare. Cazuri de acest gen sunt nenumarate in intreaga lume, facand obiectul studiului stiintific, sau incercarilor repetate de a reintegra aceste fiinte in societatea noastra. Ei bine, doza de umanitate se pare ca nu este oferita de societate, de modul de trai, de ce ne invata scoala, parintii sau cei din jur, ci este lasata de Bunul Dumnezeu. Acesti copii au in ei umanitatea nativa, pura, nefinisata. Asta arata acest film… in antifaza, personajul malefic al filmului, este in mod neasteptat, poate cel mai respectat si inofensiv membru al comunitatii rurale in care se desfasoara actiunea… Raul are multe fete, dar cu siguranta, nu poate fi niciodata ascuns in sufletul unui copil ( A se vedea aceeasi tema in El Orfanato).

Va recomand sa vedeti acest film, daca nu pentru actiunea aparent banala si mesajul subtil pe care il transmite, macar pentru calitatea filmarilor si frumusetea peisajelor surprinse pe pelicula.

Pentru a va convinge, puteti viziona trailer-ul filmului:

În mai 1944, un grup de rezistenţă franceză format dintr-o combinatie ciudata de luptatoare si femei cu meserii dintre cele mai lumesti sunt inrolate in cadrul faimosului SOE (Special Operations Executive) si formeaza un grup de commando  sub conducerea Louisei Desfontaines şi a fratelui ei Pierre. Misiunea lor este să salveze un geolog britanic prins in recunoastere pe  plajele din Normandia, şi pentru a omori un colonel in SS-ul german, care este aproape de dezvaluirea unor secrete cu privire la iminenta D-Day. Rezultatul este o mixtura de aventura si momente emoţionale, brutale ale razboiului care devine o prezenta obisnuita in vietile oamneilor.  Povestea este caz real, fiind inspirata din realizările agentului SOE Lisé de Baissac.

Un film unic, in ce priveste modul de abordare.. unul din rarele filme care pun razboiul in ochii unor categorii aparte, defavorizate in mod specific, in cazul acesta , femeile. Imi aduce aminte de SchwartzBoek, un film olandez care are aceeasi linie, si pe care, de asemenea il recomand ca pe un bun mijloc de a scapa de filmele de umplutura de la HollyWood.